-
Beta-amilază CAS: 9000-91-3 Preț de producător
Beta-amilaza este o enzimă care joacă un rol crucial în metabolismul carbohidraților, în special în descompunerea sau hidroliza moleculelor de amidon. Aceasta catalizează ruperea legăturilor α-1,4-glicozidice din amidon, eliberând maltoză și o unitate mai mică numită dextrină limită.
Această enzimă este produsă în diverse organisme, inclusiv plante, bacterii și ciuperci, și este utilizată în mod obișnuit în industrii precum fabricarea berii, panificația și producția de biocombustibili.
În fabricarea berii, beta-amilaza joacă un rol vital în conversia amidonului din boabele malțificate în zaharuri fermentescibile în timpul procesului de zdrobire, contribuind la producerea de alcool de către drojdie. În panificație, ajută la descompunerea amidonului în zaharuri, contribuind la rumenirea și dezvoltarea aromei produselor de panificație. În producția de biocombustibili, beta-amilaza este utilizată în hidroliza biomasei pe bază de amidon pentru a obține zaharuri fermentescibile utilizate pentru producerea de etanol.
-
BROMELAINĂ DIN TULPINĂ DE ANANAS CAS: 37189-34-7
Bromelaina este un amestec de enzime derivate din tulpina plantei de ananas (Ananas comosus). Este compusă în principal din proteaze, enzime care descompun proteinele. Bromelaina a fost utilizată timp de secole în medicina tradițională ca remediu natural pentru diverse afecțiuni.
Datorită proprietăților sale de digestie a proteinelor, bromelaina este adesea utilizată ca adjuvant digestiv, contribuind la îmbunătățirea descompunerii și absorbției proteinelor în sistemul digestiv. De asemenea, a fost studiată pentru efectele sale antiinflamatorii și potențialele beneficii pentru reducerea umflăturilor, vânătăilor și durerii.
Pe lângă proprietățile sale digestive și antiinflamatorii, bromelaina a fost investigată pentru potențialul său în diverse alte aplicații terapeutice, inclusiv vindecarea rănilor, susținerea sistemului imunitar și sănătatea respiratorie.
-
Inhibitor de calpaină intravenos CAS: 133407-82-6
Inhibitorul de calpaină IV este un tip de medicament care vizează în mod specific și inhibă activitatea enzimei calpaină. Calpaina este o enzimă protează dependentă de calciu care joacă un rol în diverse procese celulare, inclusiv semnalizarea celulară, apoptoza și remodelarea citoscheletului.
Prin inhibarea calpainei, inhibitorul IV de calpaină ajută la prevenirea activării excesive și necontrolate a acestei enzime, care poate duce la deteriorarea și disfuncția celulară. Această inhibare poate fi benefică în afecțiunile în care este implicată hiperactivitatea calpainei, cum ar fi tulburările neurodegenerative precum bolile Alzheimer și Parkinson, leziunile ischemice sau degenerarea musculară.
-
Carboxipeptidază B CAS: 9025-24-5
Carboxipeptidaza B este o enzimă care joacă un rol crucial în digestia și metabolismul proteinelor. Mai exact, catalizează hidroliza legăturilor peptidice de la capătul C-terminal al proteinelor, rezultând îndepărtarea aminoacizilor individuali.
Carboxipeptidaza B este foarte specifică pentru aminoacizii bazici, cum ar fi lizina și arginina, și este deosebit de eficientă în scindarea acestor reziduuri. Se găsește frecvent în secrețiile pancreatice și este implicată în etapa finală a digestiei proteinelor în intestinul subțire.
Această enzimă este utilizată și în diverse aplicații de laborator, inclusiv secvențierea proteinelor, sinteza peptidelor și analiza proteinelor. Capacitatea carboxipeptidazei B de a scinda specific aminoacizii C-terminali ai proteinelor o face un instrument valoros pentru studierea structurii și funcției proteinelor.
-
Carboxipeptidază, dipeptidil, A CAS: 9015-82-1
Carboxipeptidaza este o enzimă care catalizează hidroliza (descompunerea) legăturilor peptidice de la capătul carboxil (C-terminal) al peptidelor și proteinelor. Aceasta ajută la digestia și procesarea proteinelor prin scindarea aminoacizilor individuali de la capătul unui lanț peptidic. Carboxipeptidazele sunt clasificate în două tipuri: exopeptidaze, care îndepărtează aminoacizii pe rând de la capătul C-terminal, și endopeptidaze, care scindează legăturile peptidice din cadrul lanțului peptidic. Aceste enzime joacă roluri importante în diverse procese biologice, inclusiv metabolismul proteinelor, reglarea hormonilor și reglarea activității enzimatice.
-
Sare de sodiu a coenzimei A, hidrat CAS: 55672-92-9
Coenzima A, hidratul de sodiu, este o formă solubilă în apă a Coenzimei A (CoA), o coenzimă vitală implicată în diverse căi metabolice. Aceasta joacă un rol cheie în descompunerea grăsimilor, carbohidraților și proteinelor, precum și în sinteza unor molecule importante, cum ar fi acizii grași și colesterolul. Coenzima A, hidratul de sodiu, este utilizată în mod obișnuit în cercetarea biochimică și farmaceutică ca supliment pentru studierea metabolismului celular și a proceselor conexe.
-
5-Nitro-1,10-fenantrolină CAS:4199-88-6
5-Nitro-1,10-fenantrolină este un compus chimic cu formula moleculară C12H6N4O2. Aparține familiei derivaților de fenantrolină și conține o grupare nitro (-NO2) atașată la poziția 5 a sistemului ciclic al fenantrolinei.
Acest compus este cunoscut pentru capacitatea sa de a forma complexe stabile cu ioni metalici, în special ioni de metale de tranziție. Gruparea nitro îi sporește proprietățile de complexare și îl face util în diverse aplicații, cum ar fi chimia analitică, cataliza și chimia de coordonare.
5-Nitro-1,10-fenantrolina a fost utilizată ca chelator, ceea ce înseamnă că formează legături stabile cu ionii metalici prin donarea de perechi de electroni liberi. Acest lucru permite controlul și manipularea precisă a mediilor de coordonare metal-ion.
-
Sare de sodiu a acetilcoenzimei A CAS: 102029-73-2
Sarea de sodiu a acetil-coenzimei A (acetil-CoA) este un derivat sintetic al acetil-CoA. Este utilizată de obicei în cercetări de laborator și studii biochimice.
Principala aplicație a sării de sodiu acetil-CoA este în studiile metabolismului celular, în special în investigarea rolului acetil-CoA în diverse căi metabolice. Acetil-CoA servește ca precursor pentru sinteza acizilor grași, colesterolului și corpilor cetonici, jucând totodată un rol esențial în producerea de energie prin ciclul acidului citric (cunoscut și sub numele de ciclul Krebs).
În plus, acetil-CoA este implicată în acetilarea proteinelor, ADN-ului și histonelor, ceea ce poate afecta expresia genelor și remodelarea cromatinei. Prin urmare, sarea de sodiu a acetil-CoA poate fi utilizată în studii care se concentrează pe aceste modificări epigenetice și impactul lor asupra funcției celulare.
-
Diclorhidrat de puromicină CAS: 58-58-2 Preț de producător
Diclorhidratul de puromicină este un antibiotic puternic, utilizat în mod obișnuit în cercetarea în biologie moleculară și biologie celulară. Inhibă sinteza proteinelor prin încetarea prematură a sintezei proteinelor în timpul translației. Puromicina este eficientă atât împotriva celulelor procariote, cât și a celor eucariote și este utilă în special pentru selecția și izolarea celulelor care au fost modificate genetic sau transfectate cu o genă de rezistență la puromicină. Este utilizată de obicei în laborator pentru a studia expresia genelor, sinteza proteinelor și pentru a genera linii celulare stabile cu modificări genetice specifice.
-
Acetilcolinesteraza CAS: 9000-81-1
Anticolinesterazele sunt o clasă de medicamente sau substanțe chimice care inhibă activitatea enzimei acetilcolinesterază. Acetilcolinesteraza este responsabilă de descompunerea neurotransmițătorului acetilcolină în organism. Prin inhibarea acestei enzime, anticolinesterazele cresc nivelurile de acetilcolină, ducând la o creștere a activității colinergice în sistemele nervoase central și periferic.
Principala utilizare terapeutică a anticolinesterazelor este în tratamentul tulburărilor neurologice, cum ar fi boala Alzheimer și miastenia gravis. În boala Alzheimer, aceste medicamente au ca scop creșterea neurotransmisiei colinergice și, potențial, încetinirea declinului cognitiv. În miastenia gravis, anticolinesterazele ajută la îmbunătățirea transmiterii neuromusculare și a forței musculare.
Alte utilizări ale anticolinesterazelor includ diagnosticarea și tratamentul intoxicațiilor anticolinergice, în special cauzate de anumite insecticide sau agenți neurotoxici. Aceste substanțe pot provoca o stimulare excesivă a receptorilor muscarinici și nicotinici, ducând la simptome precum slăbiciune musculară, tremor și detresă respiratorie. Anticolinesterazele pot inversa aceste efecte prin creșterea nivelului de acetilcolină și a competiției cu substanțele toxice.
-
Rapamicină din Streptomyces hygroscopicus CAS:53123-88-9
Rapamicina este un compus natural izolat din bacteria Streptomyces hygroscopicus. Are o gamă largă de activități biologice și este cunoscută în principal pentru proprietățile sale imunosupresoare și anticancerigene.
Descoperită inițial ca agent antifungic, rapamicina s-a dovedit ulterior că posedă proprietăți imunosupresoare puternice, ceea ce o face valoroasă în transplantul de organe pentru a preveni rejetul. Aceasta se realizează prin inhibarea activării și proliferării celulelor T, o componentă cheie a răspunsului imun.
În plus, rapamicina a demonstrat rezultate promițătoare în tratamentul diferitelor tipuri de cancer. Acționează prin inhibarea unei proteine numite mTOR (ținta rapamicinei la mamifere), care joacă un rol esențial în creșterea și diviziunea celulară. Prin blocarea mTOR, rapamicina ajută la controlul creșterii nereglementate a celulelor canceroase.
-
Acilază din genul Aspergillus CAS:9012-37-7
Acilaza este o enzimă produsă de diverse specii din genul Aspergillus, inclusiv Aspergillus oryzae și Aspergillus niger. Această enzimă aparține familiei hidrolazelor și este implicată în hidroliza compușilor acilici.
Acilazele joacă un rol important în diverse procese biochimice, în special în metabolismul compușilor organici. Acestea catalizează scindarea grupărilor acil de pe un substrat, adesea folosind apa ca și coreactant. Această reacție enzimatică este cunoscută sub numele de hidroliză acil.
Acilazele din genul Aspergillus au fost studiate pe larg și utilizate în aplicații biotehnologice. Acestea au demonstrat un potențial semnificativ în producerea diverșilor compuși valoroși, cum ar fi aminoacizi, antibiotice și alți intermediari farmaceutici.
