DIHIDROCLORURĂ DE PUROMICINĂ CAS: 58-58-2

Efect asupra sintezei proteinelor: Puromicina seamănă cu capătul 3' al aminoacil-ARNt și poate intra în situsul A al ribozomilor în timpul translației. Odată încorporată, aceasta provoacă terminarea prematură a sintezei proteinelor, rezultând eliberarea de polipeptide trunchiate. Acest lucru face din puromicină un instrument util pentru studierea sintezei proteinelor și a ratelor de rotație în celule.

Marker de selecție: Puromicina este adesea utilizată ca marker de selecție în experimentele de inginerie genetică. Celulele care au fost transfectate sau transduse cu succes cu o genă dorită sau cu o modificare genetică devin rezistente la puromicină prin încorporarea unei gene de rezistență la puromicină. Adăugarea de puromicină în cultura celulară selectează doar celulele care exprimă gena de rezistență, permițând izolarea și propagarea celulelor modificate genetic.

Analiza interacțiunilor proteină-proteină: Puromicina poate fi conjugată cu etichete de afinitate specifice sau anticorpi pentru a studia interacțiunile proteină-proteină. Prin reticularea proteinelor care interacționează cu puromicina, este posibilă stabilizarea și izolarea acestor complexe proteice pentru analize ulterioare.

Studiul replicării virusurilor: Puromicina poate fi utilizată pentru a studia replicarea virusurilor în culturi celulare. Prin adăugarea de puromicină la celulele infectate cu virus, sinteza de noi proteine ​​virale poate fi oprită, permițând cercetătorilor să investigheze rolul proteinelor virale specifice în ciclul de replicare..